Sfera senzorial-perceptivă la vârsta școlară mică

Senzațiile constituie, prin urmare, reflectarea unor stimulenți simpli. Percepțiile sunt forme mai complexe de reflectare a realității decât senzațiile, și anume reflectarea obiectelor și fenomenelor în totalitatea lor. “ (Psihologia copilului prescolar, Alexandru Roșca, A. Chircev , E.D.P Bucuresti, 1964, p. 55 )

Așa cum mulți specialiști au sesizat, la vârsta de 5-6 ani, procesele senzoriale ale copiilor se dezvoltă din toate punctele de vedere. Curiozitatea și dorința de a cunoaște devine mult mai mare, astfel la un moment dat întrebările lor repetitive pot deveni deranjante pentru adulții din jurul lor. Este vârsta la care pentru mulți dintre noi apar acele blocaje în ceea ce privește răspunsurile și explicațiile pe care le putem da copiilor.

La fel ca și la adulți, explorarea se face cel mai bine, vizual, dar și tactil, astfel percepțiile vizuale și cele tactile sunt contactul lor cu aceast univers care așteaptă să fie descoperit de micii exploratori. Orientarea spațială începe să se dezvolte, făcând astfel conexiuni între raporturile spațiale și folosind corect termenii în context. Acesta începe să se orienteze de asemenea și în momentele zilei, folosind corect cuvintele : dimineață, noaptea, azi, mâine etc.

Dacă până la vârsta de 5 ani, copilul denumește doar culorile uzuale precum : roșu, albastru, verde ș.a. , de la vârsta de 6 ani folosește culori mai puțin folosite și întâlnite : turcoaz, belumarin, orange sau violet. Încep să conștientizeze faptul că amestecând culorile primare , se pot obține alte culori și anume cele binare de gradul II, deși încă folosesc denumirea de „ mov” , pentru „ violet” .

Din punct de vedere auditiv, în timpul acestui stadiu de vârstă, auzul este aproape la fel de bine dezoltat, ca la adult. Dacă la vârsta de 3 -4 ani , auzul fonematic al copilului se rezumă doar la câteva elemente, la această vârstă de 5-6 ani, se poate vorbi de distingerea unor elemente din natură și nu numai. Vor apărea însă dificultăți în ceea ce privește distingerea sunetelor. Majoritatea copiilor de această vârstă , pot despărții cu ușurință cuvintele în silabe , problema intervenind la structura cuvântului și separarea fiecărui sunet din cuvântul respectiv. Pentru mulți dintre copiii de această vârstă, apare și clasa pregătitoare, unde conform programei, aceștia sunt învățați să scrie și să citească literele de tipar.

Așa cum am precizat anterior, elevii vor fi nevoiți să înteleagă mai întâi structura cuvântului, pentru a-și putea da seama mai departe de poziția sunetelor în acel cuvânt. Această diferențiere este înțeleasă mai ușor sau mai greu, de fiecare copil în parte. După cum bine știm , ca și adulții, copiii sunt unici, iar abilitățile lor vor varia de la un copil la altul, în ciuda faptului că aceștia au o vârstă comună. Astfel, cea mai bună soluție, este să nu comparăm un copil cu un altul sau nici chiar cu un posibil frate mai mare. Cu siguranță că ritmul diferă de la un copil la altul și pe lângă asta domeniile în care va excela. Adultul nu trebuie să intervină decât în situația observării unor întârzieri majore de dezvoltare.

Se consideră că la această vârstă, odată cu dezvoltarea auzului fonematic, este foarte potrivit, ca micul învățăcel să înceapă să studieze o limbă străină. În primul rând că acesta o învață mult mai ușor decât un adult și nu în ultimul rând, copilul se simte atras de a cunoaște cât mai multe. Câți dintre noi nu am inventat la un moment dat o limbă proprie? O amestecătură de litere care pentru noi însemna o întreagă frază. De ce să nu îndrumăm copilul către a cunoaște într-adevăr o limbă străină , întărindu-i astfel dorința de a comunica într-o nouă limbă.

La această vârstă, copilul memorează mai ușor un cântec, decât o poezie. Auzul muzical este bine dezvoltat, aceștia percepând cu ușurință mesajele muzicale, liniile melodice și frazarea melodiilor pe care le aud. Specialiștii spun că pentru a memora o poezie, aceasta trebuie spusă copilului de la început până la sfârșit, apoi două câte două versuri, pe când, cântecul este mai bine să nu fie împărțit, deoarece copilul îl învață mai ușor dacă îl aude pe tot odată.

Tinca Crețu, clasifică percepțiile acestui stadiu de vârstă astfel:

“ 1. Sunt stimulate și susținute de curiozitatea lor foarte mare.

2. Saturate emoțional, percepțiile preșcolarilor sunt foarte vii.

3. Explorarea perceptivă este facilitată de transferurile mai ușoare de la tact și auz la văz, așa încât chiar dacă preșcolarul doar vede un obiect, poate să se refere și la celelalte calități ale lui.

4. Pot apărea uneori performanțe discriminative surprinzătoare pentru cei din jur, dar în ansamblu, percepția rămâne globală , mai ales cea a structurilor verbale.

5. Percepția preșcolarului poate beneficiade experiența anterioară , dar uneori transferurile sunt deformate, astfel dacă vede un recipient ca un cilindru, spune că e pahar, iar dacă vede la grădina zoologică un lup, spune că e un câine mare.

6. Percepția preșcolarilor poate fi dirijată verbal de către adult, în special de către educatoare. Mai mult chiar, datorită monitorizărilor neurofuncționale și informațiilor formative sistematice ale grădiniței ; Elena Bonchiș observă că : “ Acum percepția începe să se constituie ca un proces independent, iar mai apoi ca un proces orientat spre un scop, transformandu-se încet, încet în observație, care cunoaște o evoluție ascendentă, de la preșcolarulul mic, la cel mare.” ( Psihologia copilului, 2005, p. 155) “ ( Tinca Crețu, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, 2009, p. 138) .

Elena Birzan-Modoran