Diferențele dintre ședințele de logopedie pentru copiii cu dislalie și cei cu întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv
Diferențele dintre ședințele de logopedie pentru copiii cu dislalie și cei cu întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv
Dislalie și Tulburările de Pronunție
Dislalia, sau tulburările de pronunție, se caracterizează prin dificultăți în producerea sunetelor specifice. Aceste probleme apar de obicei la nivel fonetic și implică substituții, distorsiuni sau omiterea unor sunete. În cazul acestor copii, capacitatea lor de înțelegere a limbajului receptiv este de obicei intactă, iar dificultățile lor se limitează la pronunția corectă a anumitor sunete.
Întârzierea în Dezvoltarea Limbajului Expresiv
Pe de altă parte, copiii cu întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv întâmpină dificultăți în a-și exprima gândurile și nevoile. Această problemă poate fi adesea acompaniată de deficiențe în limbajul receptiv, ceea ce înseamnă că acești copii nu doar că au dificultăți în a vorbi, dar și în a înțelege ceea ce li se spune. Această combinație de probleme poate duce la frustrări semnificative, deoarece copiii nu se pot face înțeleși și nu pot înțelege pe deplin ce li se spune.
Durata și Structura Ședințelor de Logopedie
Copiii cu dislalie pot, de regulă, să participe la ședințe de logopedie de 50 de minute fără dificultăți majore, deoarece capacitatea lor de concentrare și de a sta în sarcină nu este afectată de tulburarea de pronunție. În aceste sesiuni, logopedul se concentrează pe corectarea sunetelor specifice prin metode repetate de practică și învățare motorie.
În contrast, pentru copiii cu întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv, ședințele trebuie adesea adaptate pentru a include intervenții comportamentale. Aceste ședințe sunt de obicei mai lungi, de aproximativ 100 de minute, cu sesiuni mai scurte și mai variate pentru a menține atenția copilului și pentru a aborda atât aspectele de comunicare cât și cele comportamentale. Intervențiile includ adesea jocuri, activități interactive și utilizarea de materiale vizuale pentru a facilita atât înțelegerea cât și exprimarea.
Intervențiile Terapeutice
În cazul dislaliei, tratamentele se concentrează pe exerciții de articulare și practică intensivă a sunetelor problematice. Metodele includ utilizarea perechilor minime (cuvinte care diferă printr-un singur sunet), abordări de contrast fonologic și metode oro-motorii de învățare a sunetelor corecte.
Pentru întârzierea limbajului expresiv, intervențiile includ adesea activități care stimulează atât exprimarea verbală cât și înțelegerea limbajului. Acestea pot implica utilizarea de cărți, jocuri, și tehnici de modelare a limbajului, precum și coordonarea cu alte cadre educaționale și părinți pentru a susține dezvoltarea limbajului copilului în toate mediile.
Diferențele esențiale între cele două tipuri de intervenții logopedice sunt legate de natura problemelor de limbaj și de nevoile specifice ale copiilor. În timp ce copiii cu dislalie beneficiază de sesiuni mai structurate și repetitive, copiii cu întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv necesită o abordare mai integrată, care să includă și intervenții comportamentale pentru a face față provocărilor de comunicare și înțelegere.
Pentru mai multe informații și studii relevante, puteți consulta următoarele surse:
https://www.asha.org/Practice-Portal/clinical-Topics/Articulation-and-Phonology/
https://www.noblesspeechtherapy.com/expressive-language-disorders
https://www.noblesspeechtherapy.com/expressive-language-disorders
Dacă ai nevoie de o evaluare sau de o discuție cu un specialist, ne poți contacta din pagina de contact.